![]() |
| "...dintre toti, tu erai singurul..." |
Pe scurt: Doi barbati isi spun pe rand povestea de dragoste pe care au trait-o . Povesti de basm ( nu cu acel happy-end) , povesti pline de suspans cu un deznodamant uluitor.
Mai citisem romane care ilustrau un anumit personaj( ca in cazul de fata) sau un anumit subiect, din mai multe perspective....dar nici unul atat de bine scris ca acesta.
Mircea Eliade uimeste prin modalitatea cu care a reusit sa surprinda ce cuprinde sufletul unui barbat tanar ,independent si a unuia ajuns la varsta la care vrea sa isi intemeieze o familie.....si a unei femei misterioase care le-a dat viata peste cap.
Citate:
"Imi aduc aminte -si i-am spus-o de multe ori in urma- ca m-a impresionat o foarte usoara oboseala in priviri. Nu era oboseala zilei, nici strivirea pe care ti-o lasa o boala lungasau o serie de excese, ci oboseala aceea aproape ironica pe care o imprima cu timpul inteligenta feminina."
"Sunt uneori stari care parca isi pierd durata. Nu mai sti -sau nu iti mai aduci aminte- cand au inceput, ce le-a dezlantuit, cum se transforma..."
"Cine nu stie, de altfel, ca in dragoste nici o certitudine nu e definitiva, ca lucrul acela elementar -sentimentul ca esti iubit- , trebuie necontenit verificat, caci o singura indoiala, o singura greseala surpa totul in nebunie si dezgust?"
"Nu o puteam iubi altfel, asa cum am auzit ca iubesc unii oameni: ingereste, cu renuntari, cu jertfe. Dimpotriva, cu cat o aveam mai mult langa mine, cu cat o simteam mai mult a mea, atat sufletulmi se topea intr-o patima pura, necunoscuta pana atunci."
" Nu stiu daca ai simtit vreodata cat e de grava si de definitiva o asemenea dragoste.; daca ti-ai dat vreodata seama ca , orice s-ar intampla , nu te mai poti desparti de fiinta iubita, ca esti legat de ea pana la moarte, in sensul concret al cuvantului."
" -Tu nu vrei sa intelegi, imi spuse. Si totusi, dintre toti , tu erai singurul... "

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu